Xplorers

In Tara Moldovei, arhitectura gotica a patruns impetuoasa la inceputul secolului al XIV-lea, prin colonistii sasi si maghiari, in vremea fondarii initiale a Moldovei ca marca de aparare a Regatului Maghiar, dovada stand ruinele Catedralei Catolice de la Baia, prima capitala a noii entitati statale (asa cum si in Tara Romaneasca sta marturie influentei gotice Biserica Catolica Baratia de la Campulung Muscel, primul oras fondat de colonistii veniti de dincolo de munti).
In timp, Goticul Moldovenesc s-a contopit cu arhitectura bizantina venita de la sud de Dunare, dand nastere arhitecturii moldovenesti traditionale.

In imagine, detaliu de la Manastirea Neamt, ridicata de Petru Musat la sfarsitul secolului al XIV-lea si adusa la perfectiune de Stefan, un secol mai tarziu.

Shalom Israel! Venim! Intr-o splendida dimineata de Februarie 2020 am reusit sa ajungem in sfarsit si in Israel, indeplinindu-ne astfel un vis mai vechi. Periplul nostru in Tara Sfanta, planuit cu multe luni inainte si intins pe mai bine de 2 saptamani, a inceput si s-a sfarsit la Tel Aviv, cu certitudine cel mai cosmopolit, boem si modern oras al tarii. Am cutreierat Tara lui David in lung si in lat, vizitand peste 40 de obiective religioase si culturale, insa cel mai mult ne-a placut la Tel Aviv. Si astazi, la mai bine de jumatate de an de la aceasta experienta, cand vorbim despre Israel, primul gand pe care il avem, se indreapta reflex inspre Tel Aviv si ale sale unice trairi.

Am ajuns in metropola de pe tarmul Marii Mediterane cu un zbor al companiei RyanAir, una din liniile noastre aeriene favorite. Din aer, ne-a fascinat in mod deosebit panorama orasului vazut de sus, linia eleganta a tarmului, padurea de zgarie-nori.

Tel Aviv este impreuna cu zona sa metropolitana cea mai mare aglomerare urbana a tarii, cu peste 3 milioane de locuitori. Orasul este cel mai mare centru economic, de afaceri si cultural al tarii, gazduind sediile principalelor companii straine prezente in Israel, ale principalelor ziare si posturi de televiziune. Orasul este international si are un ritm de viata foarte alert, cu foarte multe locuri de agrement si o viata de noapte de-a dreptul spectaculoasa. Una dintre cele mai populare zone pentru viata de noapte este panorama marilor hoteluri, care se desfasoara intr-un sir nesfarsit pe tarmul Marii Mediterane, de la nord la sud. Admiram asadar liniile luxoase, dar totusi avangardiste, ale unor mari hoteluri precum Hilton, Ritz-Carlton, Holiday Inn, Herods, Sheraton, Orchid, Intercontinental sau Savoy. Ne si imaginam cum ar fi ca, dupa o lunga zi de plimbari, sa petrecem cateva momente de relaxare, la un pahar de impresii si vin roze, pe o binemeritata terasa cu vedere panoramica inspre mare.

Zborul de la Bucuresti la Tel Aviv a durat aproape 3 ore si la intrarea in Israel, in ciuda masurilor draconice de securitate, nu am intampinat nici probleme si nici intarzieri. Membrii IDF sunt niste adevarati profesionisti si datorita lor sejurul nostru in Tara Sfanta s-a desfasurat in cele mai sigure conditii. Aeroportul International Ben Gurion este cel mai mare aeroport din Israel si a fost construit sub mandat britanic in anul 1934. Locatia a fost astfel aleasa incat sa permita accesul atat catre Jerusalim, care se afla la 45 de km spre sud-est, cat si spre Tel Aviv, care se afla la 20 de km nord-vest. Cu un trafic de 25 de milioane de pasageri pe an, aeroportul este considerat unul dintre cele mai bune si mai ales sigure din lume. Cu bagajele recuperate, iesim din aeroport, nerabdatori sa vedem ce ne rezerva orasul.

Cand vizitati Tara Sfanta pe cont propriu si vreti sa ajungeti la diferite obiective turistice, rasfirate in toate cele patru zari ale teritoriului national, trebuie sa tineti cont ca transportul public se bazeaza, aproape exclusiv, pe o retea feroviara foarte intinsa si performanta, precum si pe o multitudine de linii de busuri. Ca sa ajungeti de la aeroport la Tel Aviv in oras va trebui sa luati mai intai un tren urban, pe care sa-l schimbati apoi cu un bus care sa va aduca mai aproape de locatia de cazare. Nu exista inca metrou sau tramvaie, iar taxiurile sunt de evitat fiind foarte scumpe. Noi nu am avut ce face, pentru ca am aterizat intr-o zi de Sabat, cand busurile nu circulau.

Fara busuri disponibile, a trebuit sa luam un taxi pana la hostel si asa am ajuns sa ne distram cu Samson, cel mai haios taximetrist din lume. A invatat romaneste in taxi si ne marturiseste din minut in minut ca "Asta e viata!". Apoi cantam impreuna ceea ce Samson considera ca sunt cele mai mari hituri romanesti. Le are pe toate la bord. Le stie versurile pe de rost. Marii nostri cantareti. Salam... Copilu minune... Putem spune fara doar si poate ca primele ore petrecute in Tel Aviv ne-au surprins de-a dreptul si ne-au relevat energia pozitiva a locuitorilor sai. Eram deja siguri ca vom petrece un sejur de neuitat.

Suntem cazati la Polihosts Old Jaffa, amplasat in Orasul Vechi din Tel Aviv, legendarul Jaffa, in imediata apropriere a Ramses II Gate Gardens, un loc de promenada foarte popular. Gazda noastra, Moti, un evreu extrem de sociabil, ne-a introdus in istoricul locului, intre zidurile antice ale hostelului functionand in Evul Mediu o manastire benedictina. Nu putem decat recomanda acest hostel pitoresc, extrem de prietenos, care ofera servicii turistice de foarte buna calitate. Mancarea este pregatita chiar de gazde si predomina felurile traditionale bazate pe humus, tahini, falafel sau baba ganoush.

Tel Aviv, "Dealul Primaverii" in ebraica, este primul oras evreu construit in Israel dupa Evul Mediu. Bazele asezarii au fost puse de catre un grup de imigranti evrei, care cu mai bine de 100 de ani in urma, au cumparat de la beduini terenuri in desert la nord de vechiul oras antic Jaffa. Dupa care au organizat o loterie pentru a imparti pamanturile cumparate in 66 de parti pentru cele 66 de familii de evrei care au aderat la comunitate. In 1909, membrii comunitatii s-au adunat pe una dintre dunele de nisip pentru a participa la marea extragere, unde urmau sa traga 2 scoici, una alba si alta neagra. Pe cea alba era indicat numele familiei, iar pe cea neagra numarul terenului. Asa a fost impartit teritoriul viitorului oras, in a doua zi de Pasti.

Cu timpul, Tel Aviv-ul a crescut si s-a extins pana la limita nordica a orasului Jaffa, inghitindu-l. Faleza sa constituie astazi o mare atractie turistica si este de neratat pentru orice calator.

Metropola este foarte asemanatoare oraselor americane de coasta si la aceasta reputatie contribuie si sutele de surferi care fac spectacol vanand valul perfect in fata promenadei marilor hoteluri. Inspirati de acestia, am incercat si noi! Ei, doar nu credeati ca surfing! Doar ne-am inmuiat "labutele"! Ei bine, harta avem, ne-am desenat si o ruta, sa inceapa aventura!

Cea mai pitoreasca si aglomerata piata din Tel Aviv este Piata Carmel, o spectaculoasa explozie de culori, miresme si arome, unde poti gasi orice, de la mirodenii si condimente la fructe si legume proaspete, si de la branzeturi si mezeluri traditionale la cele mai apetisante dulciuri orientale. Trebuie s-o vedeti macar o data in viata. Noi ne-am incumetat sa o traversam la orele pranzului, lasandu-ne ispititi de chiftelutele sfarainde, celebrele Hremzle, insotite indeaproape de o lipie calda cu mult susan. Ca orice calator care se respecta ne-am dorit si ceva dulce, poate nu ne credeti, dar am preferat fructele. O cutie intreaga de capsuni a fost devorata in cateva minute! Aveam astfel energia necesara sa ne continuam explorarea.

La iesirea din Piata Carmel am asistat incantati la un concert de muzica de strada sustinut de un artist jamaican. Ne-am simtit fabulos! Ne-a impresionat atmosfera extrem de relaxata, departe de tensiunea care se resimte la fiecare pas in celelalte zone ale tarii. La Tel Aviv nu pare sa fi auzit cineva de securitate si control. Boem este cuvantul de referinta aici si zici ca esti la San Francisco undeva in anii '60.

Ne aventuram pe celebra strada pietonala Nahalat Binyamin. Printre magazine si tarabe cu produse de creatori, admiram pitoreasca arhitectura a Tel Avivului interbelic. Asistam la o desfasurare de forte estetice, un amalgan de stiluri arhitectonice, de la Bauhausul omniprezent, pentru care Tel Avivul e celebru, si pana la art deco, neoclasicism sau modernism. Zona este recunoscuta drept zona de patrimoniu Unesco si este poreclita "Orasul Alb". Am colorat un pic plimbarea noastra cu un cornet gigantic de inghetata, iar ca suvenir privirea mi-a fost atrasa magnetizant de o pereche de cercei din sticla colorata in nuante violacee. Ce festin de gusturi si culori!

Ne relaxam in Orasul Tinerilor, Tel Aviv. Mii si mii de tineri invadeaza zilnic centrul orasului si se aseaza, nu la terase, ci in parcurile si pietele sale. In Tel Aviv poti sta pe iarba, te poti aseza oriunde, te poti bucura de un picnic, poti juca jocuri. Mai ales pe faimosul Bulevard Rotschild. Cami e in extaz! Ce ocazie sa ne amintim de frumoasa noastra copilarie!

Piata Habima se afla la intersectia unor importante artere si aici sunt organizate festivaluri, targuri, expozitii, evenimente, concerte, zile ale orasului sau alte manifestari culturale sau sportive la care se aduna multi oameni. Piata gazduieste un numar de institutii culturale, precum Teatrul Habima, primul teatru evreiesc, care a functionat initial in Polonia, Auditoriul Charles Bronfman si Pavilionul de Arta Contemporana Helena Rubinstein. In mijlocul Pietii Habima se afla un scuar frumos ornamentat, unde se aduna tinerii pentru a sta de vorba sau a asculta muzica clasica. Auditoriul Charles Bronfman este si gazda reputatei Israel Philarmonic Orchestra, una dintre cele mai mari si mai apreciate orchestre simfonice din lume.

Nu degeaba au denumit americanii Tel Avivul "the capital of Mediterranean cool". Orasul pulseaza. Si nicaieri nu este aceasta realitate mai vizibila decat pe Bulevardul Dizengoff. Terase, pub-uri, magazine si arta moderna ce aminteste de viata de noapte a Tel Avivului. Aici viata incepe cu adevarat... dupa miezul noptii!

Daca nu sunteti inca dependenti de cumparaturi, atunci cand plecati in vacanta, cu siguranta Tel Avivul va va transforma cu totul si viata dumneavoastra in calatorii nu va mai fi niciodata la fel. Metropola este un paradis comercial pentru toti cei care iubesc cumparaturile, oferind vizitatorilor o incredibila scena de shopping, cu multiple mall-uri, piete de creator si destinatii de cumparaturi stradale. Mii de magazine isi intampina vizitatorii cu celebre produse de designer, internationale si locale. Shopping in Tel Aviv este o experienta absolut fabuloasa pe care nu putem decat sa o recomandam. Noi am petrecut cateva ore in celebrul Dizengoff Center, cutreierand oferta variata a sutelor de magazine. Si, putem face o constatare: am putea imprumuta modelul israelian de mers la shopping. Animalute dintre cele mai cochete isi insotesc cu dedicare si multa rabdare stapanele in cautarea tinutelor potrivite. Orice este posibil la Tel Aviv.

Piata Dizengoff este un loc iconic in Tel Aviv, un extraordinar paradis de recreere pentru tineri si familii deopotriva. Fiecare se aseaza unde are chef, se simte bine si nu deranjeaza pe nimeni. Atmosfera este idilica si este reprezentativa pentru Tel Aviv. Piata a fost inaugurata in 1938 si facea parte din planul initial de dezvoltare a orasului de catre britanici. Profitam si noi de ocazie. Ne odihnim pret de cateva minute si observam incantati un popor relaxat, fara inhibitii si prejudecati.

In continuare, facem o plimbare pe splendida promenada, vizitand Tel Aviv Marina, portul turistic, cu ale sale sute de catarge de mici veliere, si bucurandu-ne de privelistea superba a zecilor de hoteluri legendare de pe plaja, precum Hilton, Ritz-Carlton, Holiday Inn, Herods, Sheraton, Orchid, Intercontinental sau Savoy... O feerie!
Acestea au fost construite incepand cu anii '70 in timpul marelui boom economic din acea perioada.
Mari celebritati ale lumii, precum Paul McCartney, Michael Jackson, Madonna, The Rolling Stones, U2 sau Lady Gaga, si-au lasat incrustate semnaturile in holurile de intrare ale acestor legendare locuri de destindere si placere.
Lungului sir de personalitati indragostite de Tel Aviv i s-a adaugat de curand si actrita Scarlett Johansson, despre care se spune ca pe aceasta promenada a aflat pentru prima oara despre tragicul destin al familiei sale, ce a pierit in holocaust.

Tel Aviv si-a castigat in ultimul deceniu reputatia drept una dintre cele mai bune destinații de Nightlife din lume. Cosmopolitismul orasului, prezenta in mare numar a expatilor ce lucreaza in miile de companii straine ce isi au sediul aici, precum si toleranta recunoscuta a autoritatilor israeliene vis-a-vis de minoritatile sexuale, au transformat orasul intr-un paradis nocturn. Noi am remarcat diversitatea extraordinara a vietii de noapte, de la baruri si cluburi, la cele mai deosebite si scumpe restaurante, care includ toate gusturile si dorintele posibile.
Mega-cluburi care atrag DJ de talie mondiala, inclusiv din Romania, baruri mici si cochete de cartier, baruri boeme de hipsteri, baruri underground, baruri de surferi pe plaja care indeamna la relaxare, indiferent ce am alege sa experimentam, cu siguranta vom trai o experienta unica, reprezentativa pentru capitala cool-ului mediteranean. Majoritatea cluburilor din Tel Aviv sunt deschise pana in zori, iar in multe petrecerea continua pana a doua zi.

Marina din Tel Aviv este astazi o imagine in oglinda a bunastarii de care se bucura orasul. Mii de ambarcatiuni de toate felurile, de la mici veliere la iahturi luxoase, isi asteapta rabdatoare proprietarii pentru a fi scoase in larg. Marina a fost renovata complet in 2010, adaugandu-i-se moderne docuri plutitoare, o infrastructura informatica demna de secolul 21, precum si o promenada extrem de populara printre tineri.

Pe noi ne-au luat prin surprindere si ne-au invaluit iremediabil coloritul apusului si ceva mai tarziu, multitudinea luminilor care strapungeau intunericul.

Nu-i asa ca si voi simtiti ca este timpul sa ne intoarcem la hostel? Si noi spunem un mare da! Pe drumul de intoarcere, parcurgem fascinati bulevarde luminate feeric. Suntem extenuati, dar incantati. A fost o zi lunga, intensa, dar extrem de imbogatitoare spiritual. Suntem deopotriva incantati si captivati de tot ce am descoperit in acest oras surprinzator.

Iata-ne ajunsi din nou la cazarea noastra. Cum altfel se putea incheia aceasta zi, decat cu surpriza din partea lui Moti de a ne intampina cu o cina apetisanta pregatita in house? Ne apuca miezul noptii intr-o atmosfera calda, prietenoasa, in living, printre prieteni noi.

Ne asteapta maine o fascinanta noua zi in Jaffa! Dar despre asta... in alt articol

Pana atunci, tema de gandire: unde in copilaria voastra, ati mai vazut numele "Jaffa"?

Intr-o dupa-amiaza blanda de toamna tarzie, profitand de razele soarelui de “Vinitel”, asa cum este poreclita in popor luna Septembrie, am poposit in tinutul Dobrogei, recunoscut pentru culturile sale de vita-de-vie, nu la vreo podgorie sau crama de vinuri, ci intr-un loc spiritual, aflat insa in plin tinut al celebrelor licori.

Indiciile au fost cu siguranta suficiente, de aceea locatia este dezvaluita cu usurinta: este vorba despre Manastirea Cocos, situata la doar 6 km departare de localitatea Niculitel, unde se gaseste renumita podgorie Sarica-Niculitel cu al sau trademark de referinta pentru Feteasca Neagra, cel mai vechi soi romanesc, anume Épiphanie, mandria cramei. Si au si de ce sa fie mandri, pentru ca este un vin fabulos! Va spunem din experienta proprie! Noi l-am incercat si am distins note clare de prune uscate, usor afumate, precum si de fructe de padure coapte.

Dar, revenons à nos moutons! Astazi va vom povesti despre vizita efectuata la Manastirea Cocos si, cu siguranta, nu vom rata ocazia ulterior sa stam la un pahar “de vorba” si de vin despre cea mai veche podgorie din Dobrogea.

Iata-ne ajunsi in fata intrarii la Manastire, unde o poarta impunatoare de lemn, foarte bogat si minutios sculptata, ne face cunostinta cu lait-motivul locatiei, celebrul cocos, incadrat parca simetric de cei doi arhangheli, Mihail si Gavril.

In fata intrarii exista o parcare pusa la dispozitie vizitatorilor si de asemenea, inspre partea dreapta, nelipsitele toalete, curate si intretinute. Propriu-zis, turnul-clopotnita faciliteaza intrarea in complexul manastiresc si, atat inspre partea dreapta, cat si inspre stanga, se infatiseaza doua corpuri masive de cladire, pe doua niveluri, cu balcoane largi, sustinute de coloane cu elemente de bolta sub forma triloba, tipic otomane. Un alt element otoman sesizat inca dinainte de a pasi in curte este situat spre capatul dinspre stanga: o constructie semicirculara, ca o terminatie a celor doua aripi, cu balcon de lemn, streasina prelunga tot de lemn si structura suprainaltata. Aceste doua aripi laterale constrasteaza puternic cu elementele gotice specifice usor de remarcat ale turnului-clopotnita de peste 30 de m inaltime, precum contrafortii, ferestrele rotunjite si inflorate, cu ale lor elemente decorative mult intalnite mai ales in Transilvania. Istoria acestui lacas evidentiaza cu mare claritate cele doua stiluri de arhitectura, deja reperate, cel gotic si cel otoman.

Dar surprizele sunt abia la inceput! Odata ce vom pasi in curte, pe partea dreapta, ni se dezvaluie ochilor o alta bijuterie arhitectonica. Suntem absolut incantati! Nu ne-am asteptat. Sunt asa-numitele "chilii turcești", singurele care au supravietuit dintre construcțiile ridicate de staretul Visarion. Acesta este intemeietorul manastirii, originar din zona Fagarasului, care impreuna cu alti doi calugari de la Manastirea Neamt, fondeaza pe locul unui fost schit de sihastri, in vremea cand Dobrogea se afla sub stapanire otomana, Manastirea Cocos.

Acum este momentul cand aflam legenda acestui loc: trei calugari, intorsi de la Muntele Athos cu corabia, pe batranul fluviu, Dunarea, au avut parte de un vis in care Fecioara Maria le poruncea sa construiasca sfant locas in locul unde canta cocosii. Acestia au fost la inceput nedumeriti, dar dupa cateva momente de reflectie, au inteles simbolistica si au asociat-o Dealului Cocosului.

Astfel, la poalele Dealului Cocosului este construit in 1833, cu incuviintarea autoritatilor locale musulmane, un locas de inchinaciune, care nu se face remarcat fata de specificul regiunii, si anume, era foarte simplu construit, din nuiele lipite cu pamant, foarte asemanator bordeielor, insa fara urma de turla sau clopot.

Inca de la inceputuri, manastirea de calugari a detinut pamant cu parcele de vita-de-vie, cultura care se preteaza foarte bine specificului climatic si geografic al regiunii. Dupa staretul Visarion, vor urma numerosi calugari-stareti ardeleni care, la randul lor, vor imbunatati cladirile existente si prin urmare, cam prin 1860-1864, sunt construite chiliile in stil oriental cu pridvor si cerdac si acoperis din olane, restaurate si declarate monument istoric la un secol distanta, in 1959.

La inceputul secolului al XX-lea, la interval de 20 de ani, se vor construi cele doua aripi laterale turnului clopotnita, adica intre 1910 si 1930, o parte fiind chilii, iar cealalta ocupata de birourile manastirii, iar ulterior aici va functiona scoala de cantareti bisericesti. In aceeasi perioada se aseaza si piatra de temelie a bisericii mari, lucrata de mesteri-pietrari italieni, o comunitate respectata si foarte priceputa din zona, cu cartierul-general in satul Greci, la nici 60 de km departare, pictata mai tarziu in stil neo-bizantin, tot de un reprezentant de vaza al comunitatii de italieni.

Nu am rezistat tentatiei de a imortaliza prezenta noastra in fata pridvorului prelung de lemn al chiliilor turcesti, insufletit de muscate rosiatice, asa cum vedeti in fotografiile de mai jos. Suntem transpusi in timp. Ne imaginam cum pe aceste coridoare exterioare lungi isi plimbau notitele muzicale, adnotarile si versetele interpretate in ziua respectiva la orele de teologie si cantare bisericeasca, tinerii pasionati de acest domeniu impletit al artei si sufletului. Experimentam aici o profunzime deplina a studiului.

Legat de biserica mare, realizata sub forma de cruce, cu cele trei cupole ale sale, fara picturi la exterior, "sclipirea" s-a aflat de data aceasta la interior. Aceasta este imbogatita total cu mozaic pe fond de aur de 24 de karate, o lucrare executata de artisti-pictori din Iasi, costul ridicandu-se undeva aproape de un milion de euro.
In 2016 a avut loc resfintirea bisericii cu hramul Sfintei Treimi, iar ulterior, in 2019, s-a construit un monument si pe locul unde in vechime, au cantat cocosii, bineinteles cocosi salbatici. Mai jos, veti regasi cateva fotografii din interior, iar pe noi ne-au marcat cele care reprezentau vase cu celebra cultura de vita-de-vie sau interpretarile zoomorfe ale cocosului, simbolul locului. Trebuie sa mai adaugam ca in naos se gasesc cele 4 racle cu moaste de sfinti martiri, descoperiti in anii 70 sub altarul bazilicii paleocrestine de la Niculitel, revelati de o ploaie torentiala, cel mai probabil, martirizati in timpul persecutiilor lui Diocletian din secolul al IV-lea.

Am luat-o agale prin curte si ca niste adevarati exploratori, gasim o usa mica de fier care da spre chilii mai vechi, tot cu pridvor, si inspre un camp cu animale. Bineinteles, ne-am apropiat si am cam fugarit ce-i drept, precum in copilarie, gastele, porumbeii, bibilicile si prepelitele. Dar inca nu v-am povestit tot: cel mai tare ne-au impresionat ratustele mute, care clampaie din cioc, fara a scoate insa, sunete. Amuzante, ratustele mute. Dar locurile in care innoptau erau absolut incredibile. Niste mici cutiute din lemn cu usita si, banuim, ca ratustele, foarte ordonate intr-un sir indian, mergeau acolo la nani, dupa o cina indestulatoare cu boabe de porumb.

La sugestia unuia dintre calugari, urmam o alee de pamant pe deal in sus, dupa ce suntem obligati, la propriu, sa dam prioritate de trecere unui card de prepelite, bibilici si curci, care coborau extrem de galagioase din padure cand se striga ora mesei.

Paznicul cu patru labute al drumului inspre monumentul Crucii de pe deal este pasnic, dar nu putem trece fara a a plati biletul, o dulce mangaiere.

Apoi, ne asteapta 200 de trepte, prin padure. Accesul este foarte usor pentru ca treptele nu sunt inalte, exista chiar si balustrade de sustinere si instalatie de iluminat.

Privelistea de sus este una de ansamblu asupra dealurilor din zona, fie impadurite, fie cultivate cu vita-de-vie, iar in centru, falnic, complexul manastiresc Cocos. O bancuta de lemn este pretextul pentru a scruta cu privirea imprejurimile si a ne acorda noua insine un moment de liniste sufleteasca. Absolut impresionant, iar elementul definitoriu de aici, de pe Dealul Cocosilor, este fara doar si poate linistea. Linistea fizica, uniunea cu natura si linistea sufleteasca, calmul, impacarea, incarcarea spirituala. Serenitatea, in cautarea careia am venit astazi aici.
Fotografiile vorbesc de la sine!

Asa cum va spuneam inca de la inceput, acest taram este plin de surprize placute, fiind imbinarea perfecta intre natura neatinsa, prin ale sale coline seculare cu povesti si legende, meleagurile incarcate din punct de vedere duhovnicesc si comorile de arhitectura ce se pot admira la tot pasul. Dar cum ar fi toate acestea fermecatoare, daca nu prin amprenta sublimei prezente umane?

Asa cum v-am obisnuit deja in articolele precedente, voi incheia in maniera mea personala definitorie. Nu stiu altii cum sunt, dar eu, cand vine vorba de calatorit sau de simbioza hranitoare intre a munci si a calatori, descopar noi intelesuri alaturi de partenerul sufletului meu, Vadim, cu care impart acelasi job si aceleasi pasiuni. Asadar, vorbim de un duo complet doar atunci cand suntem impreuna. De data aceasta, impreuna la Manastirea Cocos.

Primul portret - Salonic

Anul acesta am decis sa experimentam trecerea dintre ani in tinuturi recunoscute ca fiind unele de neratat pe lista celor mai recomandate locuri in ale distractiei si bunei dispozitii, Riviera Olimpului, cu un prim episod: Salonic. Aici zeii s-au ocupat cu asocierea armonioasa a plajelor cu nisip fin, a apelor turcoaz ale Marii Egee, cu varfurile inzapezite ale Muntelui Olimp.

Iata-ne, organizand plecarea din Bucuresti, pe inserat, pentru ca este ceva ce inca nu am divulgat: ipostaza de insotitor de grup pe care am avut-o, avand in fata cam 11 ore (660 km) pana la sosirea in Salonic. Dupa trecerea punctului vamal de la Giurgiu-Ruse si traversarea Podului Prieteniei, drumul nocturn parcurs a fost intrerupt de 3 opriri, pentru a permite grupului sa “rontaie” cate ceva, la popasul Baykal, situat la vreo 45-50 km de vama, intr-o padure pe partea dreapta a sensului de mers. Am profitat sa folosim banii romanesti pentru a ne procura cateva fructe si batoane de cereale pentru micul-dejun. Repornind, ne-am mai dezmortit la popasul “la bomboane” in localitatea Zlatna Panega, cu 100 km inainte sa intram pe centura Sofiei, care isi merita titulatura pe deplin, magazinul fiind un punct de aprovizionare consacrat printre iubitorii de ciocolata. In aceasta localitate sunt doua astfel de magazine cu produse similare, nu doar de-ale pofticiosilor, si am ales ca la intoarcere sa il incercam pe cel situat pe sensul de intors din Grecia, va veti da seama un pic mai tarziu de ce… yummy! “La steaguri”, ultimul popas din Bulgaria, a fost mai mult o oprire tehnica necesara. Dupa ultima localitate, Kulata, am trecut de vama cu Grecia si de aici, incantareee…. Nu ne-au mai ramas decat 2 ore pana la atingerea primei noastre tinte - Salonic.

Drumul pana la Salonic a durat cam 12 ore cu opririle de rigoare si cu treceri ale frontierelor foarte rapide. Primele raze ale soarelui ne gasesc pe urmele vechilor greci, unde sesizam mostenire cultarala la tot pasul imbinandu-se fara a deranja insa, cu tot ceea ce inseamna cotidian modern. Ne-am incantat sufletele si ne-am imbogatit cunostintele pasind in Biserica Sfantului Dumitru, in timpul liturghiei de duminica. Fara a insista foarte mult pe constructia in sine, care este o opera de arta desavarsita datand din secolul al VII-lea A.D in forma actuala, sub altar se afla comoara cea mai de pret - fantana unde a fost aruncat trupul martirizat al celui care va fi cunoscut posteritatii ca Sfantul Dumitru Izvoratorul de Mir, din simplu motiv ca din acel moment va izvori in loc de apa, mir frumos mirositor. Cripta poate fi accesata din ambele parti, fiind pozitionata in fata altarului, imbogatit cu un deosebit ciborium de un alb pur, iar aici, ochii ageri vor sesiza fostele locasuri ale apelor folosite de romani, pentru ca inainte de a construi cripta Sfantului Dumitru, locul a jucat rolul de spatiu de imbaiere si socializare in epoca romana. Parasind cripta, in partea stanga a altarului se afla o usa, care da in curtea interioara unde se afla toalete si, bineinteles, nu puteam parasi biserica, fara a trece prin fata Moastelor Sfantului Dumitru situate tot pe partea stanga a naosului. Cu cativa pasi inainte de iesire, nu putem sa nu facem o poza cu ochii mintii observand coloanele romane folosite la despartirea navei principale de cele doua laterale, plafonul tipic romanic si etajul cu galerii boltite. Iata suficiente motivatii ca UNESCO sa inscrie acest site pe lista patrimoniului cultural mondial.

Parcursul in Salonic abia inceput, ne indreptam spre Marea Egee, traseul fiind unul foarte la indemana, si anume de la iesirea din biserica, nu ai cum sa nu fii hipnotizat de luciul albastrui-turcoaz inspre partea stanga in departare. Dar, pana la mare, dam nas in nas cu fostul Teatru Roman si Agora Romana, dezvaluite in urma unor sapaturi arheologice din anii ‘70, care ne recreaza imaginarul unor vremuri cand aici se intalneau cei mai de seama reprezentanti ai cetatii, participau la spectacole si stateau la o sueta intru ameliorarea situatiei cotidiene a tuturor locuitorilor.

Marea atragandu-ne ca un magnet, ajungem de indata in Piata Venizelos unde se afla statuia din marmura alba a primului-ministru grec de la inceput de secol XX, iar de aici, nu avem cum sa ratam sa mai punctam inspre dreapta, Biserica Fecioarei Maria Chalkeon, adica, dedicata lucratorilor de Cupru, de asemenea monument UNESCO cu impresionante fresce bizantine, care pentru 4 secole au fost acoperite, iar biserica crestina transformata in moschee in timpul ocupatiei otomane a orasului. Pe partea stanga, un monument de architectura-reper al epocii ocupatiei otomane, Bey Hamam construit in secolul al XV-lea si functional pana la jumatatea secolului al XX-lea.

Odata ajunsi in Piata Aristotelis, pe partea dreapta zumzetul vanzatorilor de peste, mirodenii si carne ne seduc pasii inspre Piata Kapani unde intram pe un teritoriu unde miresmele, culorile, gusturile explodeaza atat pentru turisti cat si pentru localnici. Aici gasim conceptul de piata “à la turci”, cu invitatii la ceai si cafea, cat simturile ne sunt dezmierdate fie de fructe uscate sau confiate, nuci de toate felurile, fructe de mare pastrate pe tarabe cu gheata, carne de oaie si miel atarnata in carlige, paleta multicolora de prajituri. Noi ajungand aici in perioada Sarbatorilor de Sfarsit de An, la mare cautare erau niste briose mari rotunde cu stafide pe care era “cremuit” anul 2020 si care continea o moneda, pe modelul prajiturii noastre cu ravase, rezervata celui care va fi ales de zei, sa fie cel mai norocos in anul care urmeaza. Planuindu-ne sa ajungem si in Bezesteni Bazzar, pe aleile imbarligate ale pietei acoperite de peste, care are un farmec oriental deosebit, ajungem intr-o portiune cu imbracaminte, incaltaminte si buticuri cochete cu bijuterii de aur. Traversand Piata Kapani, ajungem imediat la Bezesteni Bazzar, unde cladirea ne impresioneaza inainte de intrarea pe taramul metrajelor sclipitoare actualmente, prin cele 6 cupole atat de caracteristice arhitecturii otomane.

Revenind in Piata Aristotelis, dar bineinteles cum altfel decat cu cumparaturi la bord, inainte de a ajunge in zona semicirculara a pietei formata din cladiri, foste sedii de banci, tipice orasului-port Salonic, pana la promenada pe malul marii, pe stanga suntem atrasi de un galben stralucitor al degetului mare de la picior al lui Aristotel.

Ca sa nu intrerupem traditia statuii marelui filosof antic grec, atingem si noi degetul mare de la picior pentru a avea parte macar putin, de intelegerea profunda a lucrurilor pe care ne-a impartasit-o Aristotel prin scrierile si invataturile sale.

Si iata-ne pe malul Marii Egee, in plin centrul orasului Salonic, al doilea cel mai important oras grecesc dupa Atena, unde soarele adauga la randul sau inca un nivel charmului locului. Terasele de la parterul complexului de locuinte situate pe faleza orasului sunt pline de localnici care savureaza o cafea greceasca, delicioasa, pe care o recomand cu draga inima, privind linia orizontului intrerupta din cand in cand de vase indepartate.

Kilometrul de faleza pana la Turnul Alb il parcurgem intrerupt, deoarece de pe promenada, a treia strada spre stanga, Agia Sofias, ne intampina pe partea dreapta cu Muzeul Luptei Macedonene, unde pentru pasionati, regasim relicve militare ale Razboaielor Balcanice, iar peste 200-300 m, tot pe partea dreapta, Biserica Hagia Sophia situata in Piata omonima. Copie a modelului original din fostul Constantinopol, datand din acelasi secol al VII-lea A.D ca si Biserica Sfantului Dumitru, cu care ne-am inceput turul pietonal, aceasta a fost transformata si in Catedrala orasului, a cunoscut ipostaza de moschee, iar astazi regasim aici moastele Sfantului Ierarh Vasile.

Din spatele fostei catedrale ale orasului, indreptati inspre stanga, pe strada Patriarchou Ioakim, ni se infatiseaza la prima intersectie, Via Egnatia, cu o lungime totala de 3 km, fosta Decumanus Maximus, care lega vestul de est in perioada romana, si mai exact in cazul de fata Roma de Thessaloniki si mai departe, de Constantinopol. Dupa cam 300 m parcursi pe fostul drum roman, astazi un bulevard adaptat nevoilor sociale ale populatiei, ajungem sa intrezarim pe partea stanga, Arcul lui Galerius care se pastreaza majestuos de mai bine de 1700 de ani, comemorand campanile militare conduse de imparatul Galerius prin basoreliefuri-marturie. Un pic mai departe inspre stanga, aflam etimologia cuvantului “rotund” prin prezenta sobra a ceea ce se dorea a fi mausoleul lui Galerius, Rotunda lui Galerius, cu rol milenar de biserica crestina, apoi devenita moschee cu constructia aditionala a unui minaret, astazi muzeu. Traversand iarasi Via Egnatia, intr-o alta zona pietonala indreptata spre mare, descoperim ruinele fostei sali de intalniri, iar un pic mai departe pe partea drepta ruinele palatului propriu-zis cu presupusa sala a tronului, Octagon. Trebuie sa specificam ca bulevardul paralel pastreaza forma fostului hipodrom al fastuosului complex construit in secolul al IV-lea A.D, dovada sta faptul ca aici regasim astazi, Platia Ippodromiou.

Continuand drept inspre mare, ajungem iarasi pe faleza Egeei, iar aici, pe partea stanga intr-un mic parculet amenajat, stajuieste inca orasul, loial de peste 600 de ani, Turnul Alb. Fosta parte a fortificatiei Salonicului, fosta inchisoare, astazi Muzeul Culturii Bizantine. Ne ne puteam incheia turul pietonal al Salonicului fara sa punctam un personaj-cheie al epocii elenistice, Alexandru Macedon falnic calare pe Bucefal, pe care l-a imblanzit in copilarie si care l-a insotit in majoritatea luptelor de cucerire, ajungand sa stapaneasca pana la moartea sa, la 32 de ani, 90% din pamantul descoperit pana in secolul al IV-Lea B.C.

Nu stiu altii cum sunt, dar eu, cand vine vorba de calatorit sau simbioza hranitoare intre a munci si a calatori, descopar noi intelesuri alaturi de partenerul sufletului meu, Vadim, cu care impart acelasi job si pasiuni. Asadar, vorbim de un duo complet doar atunci cand suntem impreuna. Impreuna la Salonic.

The ancients believed the World to be composed of 4 basic elements – Fire, Water, Air and Earth. These were considered the critical energy forces that sustained life. All of these elements are integral parts of matter or the physical universe, and the human body is a physical creation existing in the material realm. Therefore, the human beings were seen to be made of and governed by the four elements. Maintaining a balance between these elements was advocated to ensure physical as well as psychological well-being.

Everything in the physical World was observed to have a combination of four principal qualities – hot, cold, dry and moist. A combination of hot and dry produced Fire, hot and wet resulted in Air, cold and dry gave Earth, and cold and wet combined to produce Water. Furthermore, these four elements combined to create life, but only together with the quintessential fifth element, the life force, the ‘aether’, ‘spirit’ or ‘prana’.

Almost all cultures across the World accorded great importance to the 4 elements and the elements came to acquire powerful symbolism.